Situat pe valea paraului cu acelasi nume, in apropierea unor mari centre urbane (Valenii de Munte - 20 km, Ploiesti - 40 km, Bucuresti - 100 km), Slanicul este una din statiunile balneoclimaterice foarte solicitate datorita factorilor naturali de cura si a climatului placut, de curatare, puternic ozonat.
Slanicul este incadrat de doua siruri de dealuri principale desfasurate pe axa N-S si in totala concordanta cu aspectul general al regiunii Subcarpatilor (altitudine peste 500 m). Portiunea superioara a dealurilor are aspectul unor platouri largi de pasune si paduri. Media anuala a temperaturii este de 190C, cu o umiditate cuprinsa intre 75 - 76 % si precipitatii de 650 - 750 mm.
Statiunea Slanic este o statiune balneoclimaterica deosebita deoarece include Muntele de Sare - unic in lume - si a doua mare salina din Europa. Inconjurata de peisaje pitoresti, dispunand de conditii de cazare, tratament si divertisment variate, statiunea Slanic este locul ideal pentru petrecerea vacantei. Exploaterea organizata a sarii incepe in 1689. Intre anii 1689 - 1800 s-au deschis trei mine in zona cunoscuta in prezent ca Baia Verde. Explotarea sarii se efectua in salina in forma de clopot. In urma prabusirii tavanelor acestora si a apelor ce le-au inundat, au rezultat trei lacuri cu apa sarata. Mai tarziu intre anii 1800 - 1854 se deschid alte doua noi ocne pe versantul de vest al Slanicului, in punctele Baia Baciului si Grota Miresei, care urmand acelasi proces de transformare, au devenit lacurile sarate de astazi, care deservesc si astazi statiunea Slanic.
Aceste lacuri antroposaline rezultate ca urmare a acumularii apei meteorice in cavitatea vechilor ocne, sunt renumite prin efectul terapeutic datorat namolului sapropelic si a apei sarate.
Daca istoria zonei dateaza din timpuri stravechi, cea a statiunii balneare este mai recenta, datand de la mijlocul veacului trecut. In anul 1877 A. Bernard realizeaza cea dintai analiza a apei sarate a lacurilor din localitate. Prima consemnare referitoare la eficacitatea terapeutica a lacurilor dateaza din 1885 cand un ofiter bolnav de reumatism venit la Slanic in carje, pleaca vindecat dupa o serie de bai.
Statiunea Slanic se inscrie in randul statiunilor balneare cu ape cloruro-sodice concentrate, cat si in categoria celor ce pot oferi un microclimat subteran de salina.
Din punct de vedere al apelor, Slanicul se aseamana cu Salies de Bearn, Salins a€“ Moutiers si Dax din Franta, Droitwich (Anglia), Salsomaggiore (Italia), Ischl (Austria), Salzungen Oberhousen (Germania).
Frumusetea distincta a cadrului natural limitrof, particularitatile climatului local determinate de pozitia asezarii in vatra unui bazin depresionar, nu departe de ultimele culmi montane (aer mai uscat, numar mare de zile cu cer senin, un sezon cald de durata), prezenta mai multor obiective turistice, unele dintre ele remarcabile prin dimensiuni si spectacular (iin special Muntele de Sare si Salina), amenajarile multiple pentru tratament, ospitalitatea localnicilor, toate acestea confera statiunii Slanic destinatia ideala de vacanta si tratament.
|
